Relatii Oficiale si Libertate Religioasa
Departamentul Relatii Oficiale si Libertate Religioasa promoveaza libertatea religioasa, punand un accent deosebit pe libertatea de constiinta si monitorizeaza cazurile de incalcare a acestui drept fundamental. Libertatea religioasa include dreptul oamenilor de a adopta religia aleasa, de a-si schimba credinta religioasa, de a-si manifesta religia individual sau in grup si de a sarbatori zile de odihna si de inchinare.
Încă de la începuturile existenţei sale, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a fost preocupată să-şi definească poziţia cu privire la libertatea religioasă şi de conştiinţă şi implicit la relaţia dintre Biserica şi stat. Astfel, încă din 1850 s-a conturat ideea ca principiul cel mai important pe care trebuie să se fundamenteze învăţătura şi practica Bisericii adventiste cu privire la această chestiune este principiul separaţiei între biserica şi stat.
Înţelegerea adventistă privind libertatea religioasă a fost prezentată în 1889 drept “Declaraţia de principii” a Asociaţiei Naţionale pentru Libertate Religioasă, înfiinţată în acel an la Battle Creek, Michigan. În această declaraţie se afirmă:
“Noi credem în sprijinirea autorităţii civile şi supunerea faţă de această. Respingem dreptul autorităţii civile de a promulga legi în domeniul religios. Noi credem că fiecare om are dreptul, şi ar trebui să constituie un privilegiu, de a se închina potrivit îndemnurilor propriei sale conştiinţe. Noi credem de asemenea că este datoria noastră să folosim orice mijloc legal şi onorabil pentru a împiedica promulgarea de legi religioase de către autoritatea civilă; pentru că noi şi concetăţenii noştri să ne putem bucura de nepreţuitele binecuvântări atât ale libertăţii civile cât şi ale celei religioase.”
Biserica adventistă de ziua a şaptea a fost şi este un apărător puternic al separării dintre biserica şi stat susţinând că această distincţie este clar prezentată în Noul Testament[1]: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”[2] Pe de o parte, guvernele civile sunt rânduite de Dumnezeu[3]; de aceea, chiar dacă autoritatea civilă este deţinută de un creştin, evreu, musulman sau păgân, această îşi găseşte sursa de putere în Dumnezeu; toţi cetăţenii sunt sub protecţia, şi sunt subiectul, puterii civile. Legitimitatea guvernului civil este legată de problemele trecătoare; Biblia spune că pentru această sferă este rânduit de Dumnezeu. Pe de altă parte, bisericii i-a fost dată autoritate spirituală, şi Hristos a avut grijă să sublinieze că autoritatea bisericii este distinctă faţă de puterea temporară[4]. Numai acei cetăţeni care şi-au declarat supunerea faţă de Dumnezeu pot fi socotiţi că subiecţi ai Împărăţiei spirituale a lui Hristos. Biserica se preocupă de sufletul şi de conştiinţa individului.
Cea mai recentă reafirmare a “principiilor fundamentale ale libertăţii religioase susţinute de adventiştii de ziua a şaptea” a fost adoptată de Comitetul de toamnă al Organizaţiei Mondiale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea (Conferinţa Generală) care a avut loc la Denver, Colorado:
- Noi credem în Dumnezeu, în Biblie că fiind Cuvântul lui Dumnezeu şi în separarea bisericii de stat aşa cum ne-a învăţat Isus Hristos; anume că, biserica şi statul au fost puse alături pentru că fiecare să lucreze în sferă să de activitate. (Mat. 22:21; Ioan 18:36)
- Noi credem că Cele Zece Porunci sunt Legea lui Dumnezeu şi că ele cuprind întreaga datorie a omului faţă de Dumnezeu şi om.
- Noi credem că religia lui Isus Hristos este cuprinsă în principiul dragostei faţă de Dumnezeu şi semenii noştri şi astfel această religie nu are nevoie de nici o putere omenească pentru a o sprijini sau pune în aplicare. Dragostea nu poate fi impusă.
- Noi credem că autoritatea civilă a fost rânduită de Dumnezeu pentru a apăra oamenii că să se bucure de drepturile lor naturale şi că să conducă în domeniul civil şi că în acest domeniu are dreptul să ceară respectul şi ascultarea de bună voie a tuturor.
- Noi credem că este dreptul şi ar trebui să fie privilegiul fiecărui om de a se închina sau nu, sau de a-şi schimba sau nu religia, potrivit îndemnurilor conştiinţei sale, dar că în exercitarea acestui drept el trebuie să respecte drepturile celorlalţi.
- Noi credem că orice legislaţie care uneşte biserica şi statul subminează drepturile omului, fiind potenţial persecutoare prin natura să şi fiind împotriva intereselor bisericii şi statului; şi prin urmare, promulgarea unei asemenea legislaţii nu ţine de domeniul autorităţii omeneşti.
- Credem că este datoria noastră de a folosi orice mijloc legal şi onorabil pentru a preveni promulgarea unei legislaţii care tinde să unească biserica şi statul şi de a ne opune oricărei mişcări care susţine o asemenea uniune, astfel încât toţi oamenii să se poată bucura de binecuvântările nepreţuite ale libertăţii religioase.
- Noi credem în dreptul natural şi inalienabil al individului la libertate de conştiinţa şi dreptul de a mărturisi, a practica şi a-şi răspândi propriile convingeri religioase; susţinând că acestea constituie esenţa libertăţii religioase.
Noi credem că aceste libertăţi sunt incluse în regula de aur, care spune: “Tot ceea ce vreţi să vă facă oamenii, faceţi-le voi”[5]. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a definit atitudinea creştinului faţă de autoritatea civilă după cum urmează:
Atitudinea creştinului trebuie să fie întotdeauna de loialitate faţă de guvern, atâta timp cât nu intră în conflict cu datoria să faţă de Dumnezeu. El trebuie să asculte de Dumnezeul lui cu orice preţ; dar, în acelaşi timp, el poate să depună eforturi creştine consecvente pentru a prezenta publicului şi legiuitorilor principiile implicate.[6]
Separarea bisericii de stat este cel mai adesea testată acolo unde sunt implicaţi banii. Completa separare a bisericii de stat înseamnă că banii statului, care provin din taxe, sunt destinaţi pentru suportarea activităţilor legale şi recunoscute care aparţin statului. Iar că banii bisericii, zecimile şi darurile credincioşilor, sunt destinaţi pentru susţinerea activităţilor religioase ale bisericii.[7]
Noi credem că orice legislaţie care uneşte biserica şi statul subminează drepturile omului, având prin natura să un potenţial de persecutare şi fiind împotriva intereselor bisericii şi statului; prin urmare, promulgarea unei asemenea legislaţii nu ţine de domeniul autorităţii omeneşti.
Credem că este datoria noastră să folosim orice mijloc legal şi onorabil pentru a preveni promulgarea unei legislaţii care tinde să unească biserica şi statul.
Noi ne afirmăm loialitatea faţă de autoritatea civilă, angajându-ne să ascultăm cu sinceritate de legile sale şi să ne rugăm pentru pacea ţării şi pentru toţi cei care se află la conducere. Cu toate acestea, să ne reafirmăm şi dreptul nostru inalienabil de a ne închina lui Dumnezeu potrivit îndemnurilor propriei noastre conştiinţe şi de a ne susţine convingerile religioase[8].
Scop:
Să promoveze, protejeze şi să apere libertatea religioasă pentru oricine în contextul unităţii, creşterii şi calităţii vieţii.
Să faciliteze misiunea Bisericii şi să promoveze recunoaşterea acesteia.
Direcţii de activitate:
Organizată la început că Departamentul pentru Libertate Religioasă în 1901, Departamentul RORL (Relaţii Oficiale şi Libertate Religioasă) susţine libertatea religioasă pe plan naţional că un principiu fundamental al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi că un drept acordat de Dumnezeu.
RORL reprezintă Biserica în probleme guvernamentale şi stabileşte relaţii oficiale cu instituţiile civile.
RORL iniţiază şi menţine comunicarea cu lideri religioşi şi cu persoane oficiale ale autorităţilor statului pentru a ajuta la înţelegerea şi cunoaşterea în ansamblu a principiilor şi a punctelor de credinţă ale Bisericii. Departamentul susţine alte organizaţii nonguvernamentale care activează în domeniul libertăţii religioase.
Administraţia RORL veghează că legislaţia privitoare la libertate religioasă să respecte principiile statuate în Documentele Internaţionale şi mediază cunoaşterea situaţiei libertăţii religioase existenţa în alte ţări.
RORL promovează principiul libertăţii religioase pentru orice persoană.
Valentin Filimon
Născut în anul 1981, pastorul Valentin Filimon este absolvent al Institutului Teologic Adventist din București și al programului de Master în Teologie al Universității Andrews.
Anterior, acesta a slujit ca Director Administrativ și Capelan al Școlii Postliceale Sanitare „Doctor Luca” din Brăila și ca pastor în județele Brăila și Dâmbovița.
Pastorul Valentin Filimon este căsătorit cu Andreea și împreună au doi copii: Thomas și Eric.
Director Departament Relatii Oficiale si Libertate Religioasa
Telefon: 0742 435 665
Email: valentinfilimon@adventist.ro
——————————————————————————–
[1] Seventh-day Adventist Bible Commentary, Vol.X, 1979, pp.453
[2] Biblia, trad. Cornilescu, Matei 22,21.
[3] Idem, Romani 13,1-4
[4] Idem, Matei 18,17.18; Ioan 18,36
[5]Deciziile Comitetului de toamnă, 1948, pp. 13, 14
[6] Carlyle B. Haynes, Seventh-day Adventists and Civil Government, pp. 7, 8
[7] Seventh-day Adventist Bible Commentary, Vol.X, 1979, pp.980
[8] Biblia, trad. Cornilescu, Fapte 5:29; Marcu 16:15