Întrebări și Răspunsuri cu privire la Referendum
Sprijinirea acestui referendum nu înseamnă, de fapt, sprijin pentru PSD sau Dragnea?
Acest referendum nu este important. Avem alte lucruri mai importante.
Cu banii ce urmează a fi cheltuiți pe acest referendum nu se puteau face multe alte lucruri?
Nu ar fi mai bine să ne abținem de la vot? Să-l boicotăm, cum ni se sugerează?
Propunerea de clarificare este anticonstituțională, ilegală sau discriminatoare?
Această schimbare nu intră în conflict cu normele de drept internațional?
De ce se încearcă impunerea unei concepții religioase în cadrul legislației?
Care trebuie să fie atitudinea noastră față de homosexuali?
Interpretarea dată de Curtea Constituțională se poate schimba în timp?
Argumente implicare Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.
Declarația cu privire la uniunile / căsătoriile între persoane de același sex.
Declarație cu privire la homosexualitate.
Sprijinirea acestui referendum nu înseamnă, de fapt, sprijin pentru PSD sau Dragnea?
Inițiativa nu este una politică ci una civică. Referendumul este rezultatul unei inițiative cetățenești, așadar nu aparține niciunui partid. Opinia publică este covârșitor favorabilă Referendumului și toate partidele, cu excepția USR, au sprijinit această inițiativă. Au și semnat protocoale pentru susținerea acestui demers popular.
În plus, proiectul nu a fost inițiat de PSD ci are o istorie mai veche, însă a fost tergiversat mai mult de trei ani prin diferite metode atât de către politicieni cât și de către organizațiile interesate de eșecul acestui demers susținut, în premieră, de 3 milioane de persoane. Niciun alt demers nu a mai avut atât de mult sprijin popular.
Un răspuns clar, în fața tendințelor actuale de reinterpretare a unor instituții prezente în viața oamenilor este un răspuns civic normal și așteptat din partea întregii societăți. Cuvântul oricărui creștin trebuie să fie da sau nu, iar copilul nu se aruncă niciodată cu apa murdară.
O oportunitate atât de clară pentru a ne spune opinia, în calitate de cetățeni ai României, nu va mai exista, cel mai probabil, niciodată. Este o ocazie unică. Acest referendum nu este despre interese electorale, ci despre o poziție clară, cerută în mod direct.
Întrebarea care apare pe buletinele de vot este neclară. La ce se referă aceasta? Poate fi vorba de fapt, despre o altă lege, de o altă inițiativă iar noi să fim păcăliți?
Întrebarea care apare pe buletinele de vot poate fi DOAR aceea prevăzută strict in articolul 7 al Legii 3/2000 de organizare a referendumului al cărui text este următorul:
„Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?” (LINK text lege)
Singura lege de revizuire a Constituției este aceea a revizuirii art. 48 alin 1 din Constituție în sensul înlocuirii termenului de „soți” cu „un bărbat și o femeie”. Aceasta a fost deja publicată în Monitorul Oficial și nu poate fi modificată/ completată/ înlocuită.
Pentru claritate, iată atât forma promulgată, direct de pe site-ul Senatului României, cât și textul aferent.
———–
Legea de revizuire a Constituției României
Text publicat în M.Of. al României, în vigoare de la 21 septembrie 2018
Art. I.
Alineatul (1) al articolului 48 din Constituția României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul național organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică și va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 48 Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”
Art. II. –
Revizuirea Constituției se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (3) din Constituția României, republicată.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) din Constituția României, republicată.
——–
Acest referendum nu este important. Sunt alte lucruri mai importante.
Pentru câteva zeci sau sute de oameni, extrem de vocali și bine pregătiți la nivel mondial pentru influențarea opiniei publice, acest lucru este foarte important și în prezent toate eforturile și resursele sunt îndreptate spre eșecul acestui demers. Putem observa acest lucru din mulțimea mesajelor și evenimentelor desfășurate în ultima perioadă.
Că acest referendum are o miză majoră, înțeleasă extrem de bine de cei ce se opun, o arată atât agitația cât și armele cu care sun dispuși să lupte cei ce se opun acestui referendum. Iar tema nu este doar de interes național, astfel de inițiative sau dezbateri s-au purtat și se poartă și în prezent pe întreg mapamondul.
Dacă așa cum se declară, acest demers este neimportant, dacă nimeni nu dorește legalizarea căsătoriei homosexuale, de ce se opun activiștii?
De asemenea, să spui că cea mai mare inițiativă din istoria referendumului, de altfel singura inițiativă cetățenească de revizuire a Constituției din istorie, care a reușit să depășească de șase ori cerința celor 500.000 de semnături, care să provină din cel puțin jumătate din județe, cu un minim de 20.000 de semnături din fiecare județ, manifestată prin semnătura a 3 milioane de persoane cu drept de vot este neimportantă o desconsiderare, a acestor oameni. Dar cu siguranță, este mai transparentă și valorează mai mult decât o decizie luată în spatele ușilor închise.
Cred că fiecare dintre persoanele cu drept de vot este suficient de matură să decidă ce este important și ce nu este important. Nu este nevoie să decidă cineva cu un anumit interes ce este important și ce nu este important pentru noi. Pentru creștini, anumite lucruri sunt mult mai importante decât pentru restul lumii.
Înțelepciunea lui Dumnezeu este nebunie pentru lume. Altfel cum ar fi mai important să mori sau să faci închisoare pentru Dumnezeu când ai putea să trăiești fericit renunțând la toate acestea? Sigur, acceptăm că trăim într-o lume a relativizării, însă daca nouă ni se cere să acceptăm opinia și votul altora, să îl accepte și alții pe al nostru.
Cu banii ce urmează a fi cheltuiți pe acest referendum nu se puteau face multe alte lucruri?
Este adevărat! Chiar dacă, în comparație cu alte cheltuieli ale Statului și ale românilor în general, această sumă devine mică.
Dar să nu trecem peste faptul că această inițiativă este o reacție la încercarea de redefinire a unui termen într-un sens neconsacrat nici de Declarația Universală a Drepturilor Omului, nici de Dicționarul Explicativ, nici de intenția originară a autorilor Constituției României, nici de Codul Civil și nici de înțelegerea populației.
Dincolo de toate acestea, în momentul de față, decizia cu privire la această cheltuială, fie că o consideră cineva bună sau nu, este deja luată. Rămâne să decidem dacă este o cheltuială făcută cu rost prin participarea la referendum, sau dacă o vom irosi, neprezentându-ne.
În plus, aceste costuri prevăzute oricum în buget, sunt suportate de cele trei milioane de oameni majori și cu drept de vot. Și ei știu că îi costă timp și bani dar consideră că este extrem de necesar. Să respectăm și alegerea lor!
De asemenea, acest argument folosit acum, este și trebuie să rămână un unicat printre adepții societății moderne, democratice. Altfel, ar trebui să ne reîntoarcem la varianta unui rege cu autoritate supremă. Sau 10 înțelepți, aleși într-o camera, să ne spună ce trebuie să facem și ce nu. Alegerile reprezintă aproape an de an cheltuieli enorme. Democrația costă.
În acest context, ar putea fi adresate și următoarele întrebări:
- Ce s-ar putea face cu banii cheltuiți pe activități de lobby în favoarea agendei LGBT?
- Câți bani și efort au investit membrii comunității LGBT pentru toate grupurile defavorizate? Pentru victimele violenței în familie? Pentru alinarea suferințelor celor bolnavi de cancer? Pentru îmbunătățirea condițiilor din orfelinate? Pentru refacerea vieților oamenilor afectați de inundații și alte catastrofe naturale?
- Ce s-ar putea face cu cele 70 de milioane de euro / an (de două ori mai mult decât costul referendumului) presupuse de implementarea Strategiei de Educație Parentală (reeducare pentru părinți), în condițiile în care multe dintre aceste școli au încă wc-uri în curte?
- Ce s-ar putea face cu fondurile necesare integrării unei noi instituții precum parteneriatul civil în procedurile administrative?
- Ce s-ar putea face cu banii cheltuiți anual pe produse din tutun, cunoscute a face rău celor care le folosesc? Cei mai mari cinci jucători din industria tutunului au avut anul trecut o cifră de afaceri cumulată de 15,3 mld. lei, iar profiturile cumulate ale celor mai mari producători de ţigarete au crescut, ajungând la un total de 1 miliard de lei anul trecut, în creştere cu 65% faţă de anul 2015.
- Dar cu banii cheltuiți pe alcool? Piața românească estimată la 700 milioane euro.
- Dar cu banii cheltuiți pe jocurile pe calculator? – 20 milioane de euro
- Dar cu banii pentru alegerile parlamentare, locale sau europene?
- Dar cu banii pentru sondajele publice?
- Dar cu banii investiți în refacerea stadioanelor?
Nu ar fi mai bine să ne abținem de la vot? Să-l boicotăm, cum ni se sugerează?
În acest punct, pentru creștini vom oferi două tipuri de răspunsuri: unul teologic și unul civil, democratic:
Din punct de vedere teologic, creștinii au fost mereu să aibă o poziție clară în anumite aspecte, cuvântul lor să fie „da” sau „nu”. De asemenea, au fost mereu atenționați și îndemnați să fie sare și lumină în această lume. Dacă nici când suntem chemați în mod oficial să ne spunem clar opinia, când o vom face? Iată, în acest context, câteva versete relevante:
“Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric” (Isaia 5:20)
“Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.” (Matei 5, 13-15)
Acest referendum este o ocazie unică în care avem posibilitatea să fim lumina lumii. Să nu ne ascundem sub obroc!
În cazul acestui referendum, legea de revizuire a Constituției a fost prealabil adoptată iar referendumul este decizional, devine lege prin simpla sa validare.
În ceea ce privește argumentele democratice, un slogan recent spunea că „fiecare vot contează”. Între timp, a devenit mai nuanțat și, ca în Ferma Animalelor, s-a mai adăugat un paragraf: “doar atunci când este în favoarea noastră”.
Deși ridicat în slăvi și chiar propus pentru a fi obligatoriu, votul democratic a devenit dintr-o dată problematic. Ni s-a spus să ne ridicăm din fotoliu, să venim din țări străine, să votăm la cozi imense în ploaie și suportând bătaia de joc a organizatorilor, ni s-a spus că dacă nu venim la vot să nici nu vorbim.
Acum se pare că este altfel, în funcție de un interes diferit.
Însă cu această ocazie putem observa dezechilibrul uriaş între discursul activiștilor şi acţiunile lor practice, îndreptate mai întâi înspre ceea ce înseamnă apărarea intereselor proprii și doar așa ideatic în acțiuni care să reflecte idealurile propuse.
Descoperim lada cu ipocrizie în spatele vitrinei cu principii democratice frumos aranjate.
Atunci principiile și idealurile, reglementările, Constituția, respectarea opiniei și a libertății de exprimare sunt obligatorii doar pentru alții? Când ne afectează interesele personale, ne situăm angelic în afara pretențiilor democratice?
În realitate, această manipulare de a boicota referendumul indiferent de motiv (anti PSD, apărarea drepturilor, imoralitatea votului, bani, să fim buni etc.) are ca scop, în viitor, printr-o simplă modificare a Codului civil (oricând posibilă fără necesitatea unui vot al populației) ca membrii comunității LGBT sa poată încheia căsătorii valabile și să poată beneficia de toate drepturile recunoscute soților, inclusiv pe acela de a deveni părinți prin diferite metode.
Absenteismul nu reprezintă decât o abdicare de la îndatoririle civice, iar îndemnul de a-l boicota, nu reprezintă decât abandonul de la rolul pe care acești oameni trebuie să îl aibă în viața publică.
Având în vedere că referendumul oferă fiecărui cetăţean posibilitatea să voteze cum îi dictează propria conştiinţă, nu există scuze pentru boicotarea lui. Altfel, vom plânge ca și alții că altcineva a votat pentru noi. Cei care au o opinie, să voteze! Să fie numărați. Ar fi cel mai bun indicator al situației din România.
Propunerea de clarificare este anticonstituțională, ilegală sau discriminatoare?
Realitatea este diferită de informațiile propagate pe diferite căi. Și, pentru că suntem mereu îndemnați să ne ferim de fake-news, să restabilim adevărul faptic.
Odată cu clarificarea solicitată de cele trei milioane de persoane, niciunul dintre drepturile constituționale deja existente nu va fi anulat și nici nu vor fi create drepturi noi.
Prin Decizia nr. 580/2016, Curțea Constituțională a României a constatat ca inițiativa cetățenească de revizuire a Constituției este legală și constituțională neimplicând nicio ingerință vreunui drept individual. Aceasta înseamnă că este îndeplinită condiția ca revizuirea să nu suprime, afecteze, restrângă vreun drept fundamental persoanelor de alta orientare sexuală.
Relațiile sexuale și implicit orientarea sexuală țin de viața privată a fiecăruia și ele nu sunt îngrădite prin această modificare a Constituției.
Iată și câteva extrase din această decizie:
„Analizând, în continuare, conformitatea modificării propuse cu prevederile alin.(2) al art.152 din Legea fundamentală, referitoare la interdicția suprimării vreunui drept sau libertate fundamentală sau a garanţiilor acestora, Curtea constată, mai întâi, că textul propus a fi modificat are ca denumire marginală Familia, iar, în conținut, stabilește o serie de principii și garanții în privința căsătoriei.
Având în vedere conținutul reglementării, Curtea reţine că art.48 din Constituţie consacră și protejează dreptul la căsătorie, şi relaţiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la viață familială/respectarea și ocrotirea vieții familiale, cu un conţinut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art.26 din Constituție, potrivit căruia “(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.” Noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie rezultând din căsătorie, a căror importanţă a îndrituit legiuitorul constituant să evidențieze distinct, în art.48, protecția relațiilor de familie rezultând din căsătorie și din legătura între părinți și copii.
Întrucât propunerea de revizuire a Constituţiei vizează doar căsătoria și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie, iar nu viaţa de familie în sensul art.26 din Constituţie, Curtea urmează să stabilească numai dacă prin modificarea propusă de inițiatorii revizuirii Constituției se suprimă dreptul la căsătorie, ori o garanție a acestuia.
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, prin noțiunea ”a suprima” se înțelege ”a face să dispară, a înlătura, a elimina, a anula”. Examinând redactarea art.48 alin.(1) din Constituţie, propusă de iniţiatorii revizuirii, Curtea constată că aceasta nu este de natură să facă să dispară sau să înlăture, elimine ori anuleze instituția căsătoriei. De asemenea, toate garanțiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituțional de referință, rămân neschimbate. Prin înlocuirea sintagmei ”între soți” cu sintagma ”între un bărbat și o femeie”, se realizează doar o precizare în privința exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului.
În anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradițională, de uniune între un bărbat și o femeie. Această idee este susținută de evoluția ulterioară a legislației în materia dreptului familiei din România, precum și de interpretarea sistematică a normelor constituționale de referință. Astfel, art.48 din Constituție definește instituţia căsătoriei în corelație cu protecția copiilor, deopotrivă “din afara căsătoriei” şi “din căsătorie”. Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepția legiuitorului constituant în privința căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naște copii.
Propunerea de modificare a art.48 alin.(1) din Constituţie se referă exclusiv la dreptul la căsătorie și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie. Alte drepturi fundamentale, la care fac referire memoriile amicus curiae depuse la dosar, nu sunt puse în discuţie de iniţiativa de revizuire şi, prin urmare, nu pot face obiectul analizei de constituţionalitate a acesteia.”
Această schimbare nu intră în conflict cu normele de drept internațional?
Răspuns simplu și clar: nu!
Acestea protejează exclusiv familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie.
„Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.” (Art. 12, „Dreptul la căsătorie”, Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
„Cu începere de la vârsta nubilă, bărbatul şi femeia fără nici o restricţie în privinţa rasei, cetăţeniei sau religiei, au dreptul să se căsătorească şi să întemeieze o familie. Ei au drepturi egale la încheierea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.” (Art. 16, Declarația Universală a Drepturilor Omului).
De asemenea, în Uniunea Europeană nu există o legislație unitară a familiei. Fiecare stat are atribuții de a decide propria legislație, conform cu Carta Drepturilor Fundamentale a U.E., art. 9: „Dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.”
De ce se încearcă impunerea unei concepții religioase în cadrul legislației?
Deși este susținută de foarte mulți creștini, ceea ce este normal deoarece majoritatea populației României este creștină, în discuție este doar sfera civilă, seculară a căsătoriei în sensul că se dorește prezervarea înțelesului propriu, natural și consacrat milenar, inclusiv pre-creștin, al acesteia. Nu se cere impunerea oficierii căsătoriei în biserică, pentru a se putea pretinde că avem de a face cu impunerea unei viziuni religioase.
Statul are interesul direct și indiscutabil să ocrotească și să întărească acel model de familie care asigură actualilor și viitori cetățeni cadrul optim pentru nașterea, creșterea și dezvoltarea lor personală, iar națiunii, din perspectivă geopolitică, stabilitatea demografică, socială și economică.
Desigur, această viziune și model de familie se suprapune cu o viziune creștină, dar nici apa nu este de vină pentru că este udă, așa este ea. La fel ca orice altă organizație sau instituție, bisericile din România au dreptul de a-și preciza opinia și de a încuraja o anumită poziție, chiar dacă propunerea nu e adoptată conform mecanismelor statului secular.
Susținerea valorilor creștine este normală și trebuie acceptată ca atare așa cum și creștinii acceptă prezența și opinia persoanelor atee sau de altă religie. Susținerea că doar o parte a societății are dreptul să vorbească, că doar părerile unora sunt bune și doar anumiți membri ai societății contează este profund nedemocratică.
În acest context, este bine de știut că toți credincioșii sunt îndemnați să vorbească și chiar să își ridice vocea în problemele sociale și de conștiință. Biserica are datoria de a-și face auzită vocea în societate, mai ales când este întrebată în mod direct.
Dacă Biserica Ortodoxă (sau Catolică etc) va iniția, în viitor, un referendum pentru interzicerea anumitor culte religioase din România sau vor impune duminica ca zi de odihnă?
Există o diferență majoră. Acel referendum nu ar putea fi aprobat deoarece limitează drepturi și libertăți fundamentale, în speța libertatea religioasă.
Așa cum s-a demonstrat deja, Curtea Constituțională a precizat că această inițiativă nu restrânge nici unul dintre drepturile fundamentale, textul fiind o clarificare și în conformitate cu Declarația Drepturilor Omului.
Dacă totuși se va întâmpla vreodată, acest lucru nu va avea nicio legătură cu validarea sau invalidarea referendumului. Iar votul în conformitate cu convingerile personale cu siguranță va avea același rezultat ca și în cazul lui Daniel, în cuptorul de foc. Nu putem spune același lucru despre cei care se vor face că își leagă șireturile …
Care trebuie să fie atitudinea noastră față de homosexuali?
Pentru că „toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom. 3, 23), creştinii se vor comporta faţă de orice om în aşa fel încît să-i salveze. Ei vor da pe faţă atitudinea pe care Domnul Hristos a manifestat-o faţă de femeia prinsă în adulter: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti!” (Ioan 8, 11). Nu numai aceia cu înclinaţii spre homosexualitate, ci toate persoanele care sînt prinse în capcana unor comportări sau legături ce aduc nelinişte, ruşine sau vinovăţie au nevoie de prezenţa binevoitoare şi cu experienţă a unui sfătuitor creştin. Nici un comportament nu este în afara posibilităţii de vindecare a harului vindecător al lui Dumnezeu.
După cum spunea, într-un interviu, pastorul Samuel Tuţac“, ar trebui să îi iubim pe homosexuali mai mult decât iubesc homosexualii homosexualitatea.“
Acest lucru nu înseamnă că suntem de acord cu vreun păcat ci că suntem gata să îl vedem pe orice om în lumina în care îl vede Hristos. Iisus Hristos nu a murit pentru sfinți, ci pentru păcătoși.
Suntem conștienți că Scriptura condamnă practicile homosexuale în termeni severi însă trebuie să fim la fel de conștienți că Dumnezeu ne-a chemat la salvarea oamenilor, nu la acuzarea lor.
Desigur Biserica îi cheamă pe oameni să se angajeze înaintea lui Dumnezeu la abstinenţă sexuală în afara legământului căsătoriei şi la fidelitate sexuală faţă de un singur soţ/soţie. Cu excepţia exprimării sănătoase a relaţiei sexuale din cadrul căsătoriei, abstinenţa este singura alternativă sigură şi morală pentru creştini. În orice alt context, activitatea sexuală este imorală şi dăunătoare. Acest înalt standard reprezintă intenţia lui Dumnezeu pentru folosirea darului Său, iar credincioşii sunt chemaţi să îmbrăţişeze acest ideal, în ciuda standardelor care prevalează în societatea din jurul lor.
Cu toate acestea, cei care greșesc trebuie priviți cu dragoste și cu dorința de recupereare. Rănile emoţionale şi spirituale produse de abuzuri sau de o activitate sexuală care violează planul lui Dumnezeu, vor lăsa în mod inevitabil urme. Dar Biserica va continua lucrarea de milă şi har a lui Hristos, prin oferirea de iertare, vindecare şi putere mântuitoare. Ea trebuie să caute să ofere sprijin personal, spiritual şi emoţional, care-i va ajuta pe cei răniţi să apeleze la mijloacele oferite de Evanghelie. De asemenea, Biserica trebuie să ajute persoanele şi familiile să descopere şi să aibă acces la mijloace profesionale disponibile.
Biblia îi cheamă pe urmașii lui Hristos să îi iubească pe toţi oamenii și să îi trateze cu demnitate și respect, condamnând orice act de violenţă, abuz sau dispreţ faţă de persoanele comunității LGBT.
Formularea propusă există deja în Codul Civil. De ce este necesară clarificarea termenului “soți” în Constituție?
Codul Civil poate fi modificat în funcție de contextul politic și de interesele unui grup foarte restrâns de persoane. În schimb Constituția poate fi schimbată doar prin voința a milioane de persoane, ca expresie democratică și suverană a voinței poporului.
Nu întâmplător, deși prin lobby, activiștii profesioniști încearcă de mai mulți ani să folosească oportunități sociale și politice pentru a impune o lege prin intermediul anumitor parlamentari, acum aceștia se opun unei inițiative democratice și legale semnată inițial de 3 milioane de persoane și supusă votului întregii populații.
În acest context, este bine de știut că, departe de ochii opiniei publice, au fost depuse deja șase inițiative legislative în Parlament în direcția legalizării parteneriatelor homosexuale.
Interpretarea dată de Curtea Constituțională se poate schimba în timp?
Da, aceasta se poate schimba în timp.
Interpretarea actuală are la bază constatarea că în România toată legislația noastră a acordat și acordă acestui cuvânt (până acum) o singură semnificație ce nu ridică dubii și nu necesită niciun fel de definiție legală sau clarificări de natură juridică.
Cu toate acestea, sub influența „evoluției societății”, odată ce DEX-ul și legislația se schimbă, acordând acestui cuvânt, alte semnificații decât cele din acest moment, de exemplu „persoane unite prin căsătorie”, constatarea va conduce inevitabil la o interpretarea diferită.
Contextul face diferența. Iar contextul se poate schimba relativ ușor de o mână de oameni. Câțiva politicieni și niște tineri specialiști în lingvistică aleși pe sprânceană pot face acest lucru fără să ceară referendum. În schimb, toată populația va fi nevoită să accepte alegerea și decizia lor.
Ca să nu pară ceva științifico-fantastic, ci de domeniul prezentului, în celebrul caz Hamilton s-a decis că „noțiunea de soț este neutră din punctul de vedere al genului și este, așadar, susceptibilă să înglobeze soțul de același sex al cetățeanului Uniunii în cauză”. Așadar iată că, juridic, substantivul „soț” poate primi și alt sens decât cel din DEX-ul nostru. Ca argument suplimentar, Directiva nr. 2004/38 nu conține vreo definiție a termenului de „soț”, dar asta nu a împiedicat Curtea Europeană a Drepturilor Omului să-i dea, pe cale jurisprudențială (adică nu prin referendum de milioane de oameni), un alt sens decât cel comun.
Tot din domeniul realității este și faptul că hotărârile Curții Constituționale a României, deși opozabile erga omnes (pentru toți), nu sunt obligatorii pentru Curte, așa încât ea poate reveni oricând asupra opiniilor sale anterioare. (a se vedea în acest sens aplicarea „doctrinei dreptului viu” ca argument pentru schimbarea jurisprudenței)
Mai mult, în cazul de față, în 10 – 20 de ani, o altă interpretare este extrem de posibilă pentru că va ține cont de contextul social și a reglementărilor în vigoare la momentul respectiv. Așadar, judecătorii din 2030 s-ar putea să fie de altă părere. Iar cetățenii nu vor fi întrebați absolut nimic, vor fi doar obligați să accepte. Le va fi impus, indiferent de voința lor.
Toată lumea este împotrivă. Jurnaliști și oameni politici, societatea civilă este împotrivă. Doar noi suntem pentru?
Deși vorbesc la adăpostul funcției, multe persoane care se declară a fi împotrivă au interese personale, de grup sau sunt membrii ai comunității LGBT. Deși nu este ilegal nimic în acest lucru, acest fenomen este departe de a fi atât de transparent ca inițiativa a milioane de oameni, asumată public de majoritate și dovedită de toate sondajele de opinie realizate pe această temă.
În plus, agenda publică nu se construiește întotdeauna de la interesul public. Activiștii profesioniști prin activități de lobby si advocacy au acces privilegiat la mass-media și politicieni, influențând, după cum se poate observa, cu succes agenda acestora.
Unele dintre aceste tehnici constau în abordarea tendențioasă a subiectului, introducerea de informații manipulatoare, atacarea creștinilor ca fiind retrograzi, bigoți și sursa tuturor problemelor, invitarea doar a activiștilor opozanți ai referendumului, “umflarea” evenimentelor organizate de 100 de persoane și calificate ca reprezentative în timp ce inițiativa a milioane de persoane este considerată o chestiune nesemnificativă, batjocorirea oricăror inițiative care nu se potrivesc agendei etc.
Este cel puțin suspectă tăcerea mass-media cu privire la opinia majorității cu privire la referendum, cum sunt selectate doar mesajele care batjocoresc sau care îndeamnă la boicot. Este la fel de curios cum obligativitatea de a prezenta și celaltă opinie, de a fi obiectiv, ca un jurnalist adevărat, dispare. Cum altfel se poate explica faptul că deși numeroasele manipulări și afirmații au primit răspunsuri extrem de pertinente și de exacte, mass-media preferă să împrăștie doar fake-news, dovedite ca atare? Cum de nu apar și contraargumentele, clarificarea manipulărilor?
Probabil întâmplător … Și tot întâmplător, unii vorbesc în numele majorității fără să îi întrebe.
De ce se dorește redefinirea familiei? Ce se va întâmpla cu familiile monoparentale sau cu copiii în îngrijirea bunicilor?
Aici avem de a face, de fapt, cu situația în care hoții strigă hoții. Redefinirea familiei este, de fapt, obiectivul lobby-ului LGBT. Obiectivul inițiativei cetățenești, este clarificarea deplină a termenului soți în cadrul căsătoriei exact așa cum este ea definită în prezent în legislația națională și în Declarația Drepturilor Omului.
Clarificarea în Constituție a termenului “soți” prin sintagma “un bărbat și o femeie” nu vizează definiția familiei, ci o clarifică pe cea a căsătoriei în acord cu toate normele existente și cu înțelegerea general a acestui termen.
Atât în prezent, dar și după modificarea termenului, atât Constituția cât și legislația generală, recunosc și acordă protecție și altor tipuri de familii decât cea bazată pe actul juridic al căsătoriei, mai exact familiei care rezultă din descendență (filiație) și se fundamentează pe raportul juridic între părinți/părinte și copii. Absolut toate normele referitoare la stabilirea paternității, drepturile și obligațiile părinților, modul de transmitere a moștenirii etc. vor rămâne neatinse în urma revizuirii, iar copiii din afara căsătoriei rămân egali în fața legii cu cei din căsătorie (art. 48 alin. 3).
Astfel, sunt recunoscute:
- familia MONOPARENTALĂ, având la bază relația de descendență naturală sau prin adopție;
- familia extinsă sau lărgită – de ex. copii și bunici sau alte rude care cresc copiii, în cazul în care părinții sunt decedați sau plecați la muncă în străinătate;
- familia alcătuită din bărbat și femeie necăsătoriți, dar care au copii.
Recunoașterea familiilor monoparentale și a legăturilor de rudenie civilă sunt instrumente juridice prin care Statul este chemat să ocrotească copilul și părintele/rudele în grija cărora este încredințat. Revizuirea art. 48 alin. (1) din Constituție nu restrânge și nu aduce atingere acestor instituții legale, adevărate garanții ale obligației de a ocroti interesul superior al copilului.
Argumente implicare Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea
Context general
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nu poate ignora responsabilitatea pe care o are în influențarea pozitivă a societății în care își desfășoară activitatea și nici nu poate trăi în izolare, departe de problemele și oportunitățile oferite în cadrul slujirii ei față de aceasta.
Pionierii noştri s-au opus sclaviei, exploatării degradante a femeilor, precum şi tratamentului îngrozitor al multor copii. Adventiştii s-au luptat cu nenorocirea pe care o reprezintă alcoolismul şi s-a opus industriei tutunului prin campanii memorabile și activități practice ce au constat inclusiv în discuții și solicitări de schimbări legislative.
Dumnezeu nu le cere credincioșilor, celor cu principii morale înalte sa stea departe de administrarea orașelor sau a țărilor și să lase controlul total în mâna celor care sunt departe de aceste standarde. Creștinii sunt numiți sarea și lumina societății dar pentru aceasta trebuie sa fie prezenți acolo, să își exercite calitățile, să nu stea departe de mâncare sau ascunși sub obroc.
Neimplicarea este rețeta sigură pentru a oferi drum liber răului de a se implica treptat în toate domeniile vieții iar această influență o vor resimți inclusiv creștinii care au stat deoparte când puteau interveni în favoarea adevărului, a libertății religioase sau a altor valori creștine.
Dacă persoanele mânate de idealuri înalte și cu un standard moral superior nu se implică în anumite domenii, alţii vor umple golul, adeseori având standarde morale şi sociale inferioare sau cel puţin foarte diferite.
Desigur, climatul politic actual sau anumite experiențe personale ne pot zugrăvi activitatea politică sau administrativă ca una plină de corupție, imoralitate și compromisuri.
Dar un răspuns clar, în fața tendințelor actuale de reinterpretare a unor insituții prezente în viața oamenilor încă de la Adam și Eva nu înseamnă nici politică și nici agresivitate. Cuvântul vostru să fie da si nu iar copilul nu se aruncă împreună cu apa murdară.
În același context, un creştin adventist este un slujitor, motivat de dragoste, care lucrează mai înainte de toate pentru slava lui Dumnezeu şi care lucrează pentru salvarea tuturor oamenilor indiferent de rasă, sex, poziție socială sau stilul de viață actual al unei persoane.
Rolul nu este de ajudeca ci de a-I îndrepta pe toți către Dumnezeu și principiile lui.
Biserica Adventistă nu se implică niciodată în luptele politice și nu favorizează un partid în detrimentul altuia sau un politician în detrimentul altuia. Cu toate acestea, ea este chemată să aibă întotdeauna o poziție oficială clară în problemele morale, de libertate religioasă sau care îi afectează pe credincioșii ei sau ai altor biserici în mod nedrept.
Biserica Adventistă nu recomandă NICIODATĂ un anumit partid politic sau un anumit candidat. Cu toate acestea, ea subliniază importanța alegerii unei persoane pe baza atitudinilor sale față de principiile creștine și a standardelor morale promovate indiferent de familia politică a acestuia.
Declarația cu privire la uniunile / căsătoriile între persoane de același sex
O reafirmare a căsătoriei creștine
În ultimii zeci de ani, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a simțit că este nevoie de o declarare clară, prin diferite metode, a poziției sale față de căsătorie, familie și sexualitatea umană. Aceste subiecte au devenit cauza multor probleme cu care se confruntă societatea. Ceea ce timp de secole a fost considerat a fi morala creștină de bază în cadrul căsătoriei, este din ce în ce mai mult pus la îndoială nu numai în societatea seculară, ci și în interiorul bisericilor creștine.
Instituțiile căsătoriei și familiei sunt atacate, confruntându-se cu tot mai numeroase forțe centrifuge care le distrug. Tot mai multe națiuni au trecut de stadiul în care dezbat subiectul „uniunilor între persoane de același sex”, unele dintre ele adoptând diferite legi și transformând astfel problema în una mondială. Discursul public a dat naștere la emoții puternice. În lumina acestor evenimente, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea își reafirmă cu claritate poziția.
Reafirmăm, fără a ezita, vechea noastră poziție așa cum este exprimată în doctrinele fundamentale ale Bisericii: „Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden și proclamată de Isus ca fiind unirea pentru toată durata vieții dintre un bărbat și o femeie, într-o părtășie plină de iubire”. Deși „păcatul a pervertit idealurile lui Dumnezeu cu privire la căsătorie și familie”, „legătura familială este cea mai strânsă, cea mai gingașă și sfântă dintre toate relațiile umane”, iar „familiile trebuie să experimenteze reînnoirea și reforma în relațiile lor” (Declarația cu privire la familie, 1990). Dumnezeu a instituit „căsătoria ca fiind un legământ bazat pe unirea fizică, emoțională și spirituală a două persoane diferite ca sex, unire în urma căreia rezultă ceea ce Scriptura numește ‘un singur trup’”. „Unirea monogamă în căsătoria dintre un bărbat și o femeie este (…) singurul loc acceptabil din punct de vedere moral pentru exprimarea relațiilor sexuale”. „Orice coborâre de la această concepție înaltă înseamnă coborârea idealului ceresc” (Declarația cu privire la căsătorie, 1996).
Homosexualitatea este o manifestare a tulburării și deteriorării înclinațiilor și relațiilor umane, cauzată de intrarea păcatului în lume. În timp ce toată lumea este supusă naturii umane căzute, „noi credem că prin harul lui Dumnezeu și cu încurajarea comunității de credință, o persoană poate trăi în armonie cu principiile Cuvântului lui Dumnezeu” (Declarația cu privire la homosexualitate, 2012).
Credem că toți oamenii, indiferent de orientarea lor sexuală, sunt iubiți de Dumnezeu. Nu tolerăm disprețuirea sau batjocorirea vreunui grup, și cu atât mai puțin abuzarea lui. Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu care transcende timpul și cultura nu permite un stil de viață homosexual.
Opoziția Bibliei față de uniunile/căsătoriile între persoane de același sex este ancorată în planul de la creațiune al lui Dumnezeu cu privire la căsătorie (Geneza 1.26-28; 2:20-24), în legea divină (Levitic 18:22; 20:13; 1 Corinteni 6:9-11) și în confirmarea explicită a unei relații maritale permanente, monogame și heterosexuale de către Isus (Matei 19:4-6).
Declarație votată de Consiliul anual al Comitetului Executiv al Conferinței Generale, 7 octombrie 2012.
Declarație cu privire la homosexualitate
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea recunoaște faptul că fiecare ființă umană este valoroasă în ochii lui Dumnezeu și noi încercăm să slujim tuturor bărbaților și femeilor în spiritul lui Isus Hristos. De asemenea, noi credem că prin harul lui Dumnezeu și prin încurajarea comunității de credință, o persoană poate trăi în armonie cu principiile Cuvântului lui Dumnezeu.
Adventiștii de ziua a șaptea cred că intimitatea sexuală aparține doar relației maritale dintre un bărbat și o femeie. Acesta a fost planul stabilit de Dumnezeu la creațiune. Sfânta Scriptură declară: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup” (Geneza 2:24). Peste tot în Scriptură se confirmă acest model heterosexual. Biblia nu face niciun compromis în favoarea activității sau a relațiilor homosexuale. Actele sexuale în afara căsătoriei heterosexuale sunt interzise (Levitic 20:7-21; Romani 1:24-27; 1 Corinteni 6:9-11). Isus Hristos a reafirmat intenția divină de la creațiune: „Drept răspuns, El le-a zis: `Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început, I-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și cei doi vor fi un singur trup? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup`” (Matei 19:4-6). Din aceste motive, adventiștii de ziua a șaptea se opun practicilor și relațiilor homosexuale.
Isus Hristos a susținut demnitatea tuturor ființelor umane și S-a apropiat cu compasiune de persoanele și familiile care sufereau consecințele păcatului. El i-a slujit cu iubire și a transmis cuvinte de mângâiere oamenilor ce se luptau cu acesta, în timp ce făcea distincția între dragostea Sa față de păcătoși și învățătura Sa clară cu privire la practicile păcătoase. În calitate de ucenici ai Săi, adventiștii de ziua a șaptea încearcă să urmeze instrucțiunile și exemplul Domnului Isus Hristos, trăind cu compasiune și credincioșie, asemenea lui Hristos.
Această declarație a fost votată în cadrul Consiliului Anual al Conferinței Generale, în data de 3 octombrie 1999, în Silver Spring, Maryland, și modificată în cadrul Consiliului Anual al Conferinței Generale, în data de 17 octombrie 2012.